Sfântul Ilie se sărbătorește în Calendarul Ortodox în fiecare an pe data de 20 iulie. Sf. Ilie este cinstit de creştini ca aducător de ploi, după ce, prin rugăciunea sa, a salvat de la moarte poporul din Israel, după trei ani şi jumătate de secetă, dar şi ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, atestată prin numeroase tradiţii şi datini.
Află ce tradiții, obiceiuri și superstiții se respectă de Sfântul Ilie.
Sfântul Ilie este cunoscut ca ocrotitor al recoltelor şi aducător de ploi, de asemenea poate arunca grindină sau provoca fulgere şi tunete. Tot el alungă canicula şi seceta de pe ogoare şi răcoreşte pământul.
Cunoscut în credinţa ortodoxă ca fiind un Sfânt drept, corect, bun la suflet, acesta a fost ispitit de diavol pentru a-şi ucide părinţii. Căindu-se, Sfântul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu puterea de a lupta împotriva lor. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile şi, dăruindu-i un car tras de cai albi, l-a făcut puternic şi biruitor în faţa acestora.
Când tună şi fulgeră, Sfântul Ilie pleacă la vânătoare de demoni. Fulgerele sale cad pe pământ, dărâmă copaci şi incendiază acoperişurile caselor. Se spune că acolo unde loveşte fulgerul este ascuns un demon şi Sfântul îi vine de hac. Tunetul este provocat de roţile carului şi de viteza cu care trăsura sa aleargă.
Care sunt tradițiile de Sfântul Ilie
Tradiţia spune că, datorită puterii imense ce-i fusese dată pentru a-i înlătura pe demoni, atunci când mergea cu carul prin cer, Sfântul Ilie zguduia tronul lui Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeu i-a luat puterea dintr-o mână şi dintr-un picior.
De Sfântul Ilie, tradiţia relatează că se mănâncă primele roade ale verii, nuci şi mere, al căror consum este interzis până în această zi, pentru a nu aduce grindina asupra pomilor şi pentru a nu pune în primejdie recoltele.
De Sfântul Ilie, femeile de la sate culeg busuioc şi îl duc la biserică, aşezându-l la icoane. Tot ele pregătesc pachete pe care le dau de pomană pentru sufletul copilaşilor morţi devreme. De asemenea, se pot împarţi fructe, apă, flori de câmp şi alte bucate.
Superstiţii de Sfântul Ilie
– purtarea ramurilor de salcie, pentru a-i feri pe oameni de trăznete;
– în ziua de Sfântul Ilie, oamenii nu lucrează, pentru a nu-l mânia pe acesta şi a nu-l face să arunce fulgere asupra lor şi grindină şi prăpăd asupra recoltelor;
– oamenii nu trebuie să plece la drum pentru a nu fi loviţi de fulgere;
– tot în aceasta zi, vrăjitoarele culeg plantele cu ajutorul cărora fac farmece;
– oamenii trebuie să îşi facă cruce, pentru că Dumnezeu i-a poruncit Sfântului să lovească în toate, numai în cruce nouă nu, ştiute fiind puterile nemarginite ale Crucii Sfinte în lupta cu diavolul;
– dacă va ploua în această zi, pomii îşi vor strica roadele şi recolta va fi săracă;
– plantele medicinale, de leac, au puteri mai mari dacă sunt culese în această zi;
– fetele tinere, nemăritate, îşi pot visa alesul de Sfântul Ilie.
De ziua Sfântului Ilie se organizează bâlciuri şi târguri, în diferite părţi ale ţării.
În această zi sfântă, oamenii se pot ruga Sfântului Ilie pentru sănătate, pentru pace sufletească, pentru ajutor. Este un moment al rugăciunii şi al întoarcerii către Dumnezeu și credinţa poporului creştin ortodox.
Totodată, ziua Sfântului Ilie este şi un motiv de sărbătoare pentru români, deoarece mai mult de 100.000 de oameni îşi serbează onomastica.
Ce să faci şi ce e interzis de Sfântul Ilie
– nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină);
– îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii – se retează stupii, se duc faguri şi mere la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană;
– se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocoş taiat deasupra lor;
– se duc berbecii la berbecar;
– dacă tună, vor fi merele şi alunele viermănoase; dacă plouă, va ploua 20 de zile.
Potrivit tradiţiei, Sovac, tatăl lui Ilie, a văzut oameni îmbrăcaţi în veşminte albe care îl înveleau pe Ilie în haine de foc şi îi dădeau să mănânce o flacără. Preoţii templului din Ierusalim au interpretat vedenia astfel: Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică.
Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab. Și-a desfășurat activitatea în regatul Israel din Samaria, scrie crestinortodox.ro.
