Pentru unii părinți, primele clipe alături de copilul lor nu înseamnă brațe întinse, fotografii și bucuria de a-l aduce acasă. Înseamnă un incubator, monitoare care urmăresc fiecare bătaie a inimii și minute numărate lângă un bebeluș atât de mic, încât orice atingere trebuie făcută cu grijă. Uneori, începutul unei vieți înseamnă luni întregi petrecute în spital, așteptând fiecare gram câștigat și fiecare semn că lucrurile merg în direcția bună.
Marcată anual pe 17 noiembrie, Ziua Mondială a Copilului Născut Prematur aduce în atenție provocările cu care se confruntă acești copii și familiile lor, dar și nevoia de îngrijire medicală specializată, atât în maternitate, cât și după externare.
În România, aproximativ unul din zece copii născuți în 2024 a venit pe lume înainte de termen, potrivit datelor Eurostat. În spatele acestei statistici sunt povești despre teamă, răbdare, medici și părinți care învață să se bucure de progrese aparent mici, dar și despre investițiile în sănătatea neonatală, care pot oferi copiilor șansa unui început de viață mai bun.

Investiții în șapte spitale din țară: ecografe, ventilatoare și echipamente pentru îngrijirea nou-născuților
La un an de la lansare, programul „Susținem cele mai grele începuturi”, derulat de Salvați Copiii România, Mastercard și Banca Transilvania, a contribuit la dotarea și modernizarea a șapte unități medicale. Intervențiile au vizat spitale din Cluj-Napoca, Gherla, București, Iași, Timișoara și Târgu Mureș, prin achiziția de echipamente medicale și lucrări de renovare adaptate nevoilor fiecărei unități.
Cele trei direcții ale programului sunt dotarea maternităților, dezvoltarea centrelor de monitorizare a copiilor după externare și pregătirea personalului medical. Potrivit Gabrielei Alexandrescu, președinte executiv Salvați Copiii România, echipamentele achiziționate au costat aproximativ 170.000 de euro și vor contribui anual la îngrijirea a peste 4.000 de nou-născuți.
Printre beneficiari se numără Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, unde secțiile Neonatologie I și II au primit un ecograf, ventilatoare, o platformă de resuscitare neonatală pentru monitorizarea procedurii de clampare a cordonului ombilical, kituri de poziționare pentru prematuri și actualizări software pentru ecograf.
Spitalul Municipal Gherla a fost dotat cu pătuțuri pentru nou-născuți, un pulsoximetru și un injectomat. La Iași, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Cuza Vodă” a primit un ecograf, în timp ce unități medicale din Timișoara și Târgu Mureș au beneficiat de echipamente pentru monitorizarea nou-născuților, ventilatoare și alte dotări necesare îngrijirii pacienților.
În București, Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”, prin Maternitatea Polizu, a primit trei seturi complete pentru laringoscopie, dulapuri medicale profesionale pentru păstrarea în siguranță a medicamentelor, un monitor aEEG și mobilier specific.
Programul a inclus și modernizarea secției de ortopedie pediatrică de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara.
Cinci centre pentru monitorizarea copiilor după externare
O componentă importantă a programului este dezvoltarea centrelor de follow-up, unde copiii născuți prematur sau cu risc pot fi monitorizați după externarea din maternitate. Cele cinci centre au fost organizate în spitale de nivel III, iar unul dintre ele funcționează la Cluj-Napoca, unde a fost amenajat și modernizat un spațiu dedicat urmăririi copiilor și discuțiilor cu familiile.

Gabriela Alexandrescu a explicat că nevoia acestor centre a fost evidențiată și în procesul de elaborare a ghidului de urmărire a nou-născuților, realizat de Asociația Națională de Neonatologie din România. Investițiile și eforturile depuse în secțiile de terapie intensivă neonatală trebuie continuate și după ce copiii ajung acasă, prin consultații și evaluări periodice.
Programul include și dezvoltarea unei platforme digitale care să faciliteze comunicarea dintre medici, părinți și medicii de familie. Aceasta va permite urmărirea evoluției copiilor după externare și va sprijini continuitatea îngrijirii.
O altă direcție este pregătirea personalului medical. În etapa următoare, organizația își propune să organizeze cursuri pentru aproximativ 80-100 de participanți, printre care medici neonatologi, pediatri, medici de familie și asistenți medicali. Formarea va viza atât îngrijirea copiilor, cât și relația cu familiile acestora.
Investiția totală anunțată pentru program este de 1,5 milioane de euro, pe o perioadă de trei ani. Inițiativa continuă eforturile Salvați Copiii România în sistemul medical. Potrivit organizației, până în prezent au fost dotate aproape 420 de unități medicale, dintre care aproximativ 200 de secții de spital și peste 220 de cabinete de medicină de familie, cu aproape 4.200 de echipamente. Valoarea totală a investițiilor se apropie de 26 de milioane de euro.
Gabriela Alexandrescu a subliniat că accesul la îngrijire adecvată și la servicii de urmărire după externare poate face o diferență importantă pentru sănătatea și dezvoltarea copiilor născuți prematur.
”Nașterea prematură reprezintă o provocare majoră, iar îngrijirea acestor copii nu se încheie odată cu externarea din maternitate. Prin proiectul «Susținem cele mai grele începuturi», alături de Mastercard și Banca Transilvania, ne propunem să contribuim la îmbunătățirea îngrijirii nou-născuților prematuri prin dotarea unităților medicale, formarea continuă a personalului și susținerea monitorizării copiilor după externare. Fiecare copil merită o șansă la un început de viață cât mai bun și accesul la îngrijire adecvată și la servicii de urmărire poate face o diferență importantă pentru sănătatea și dezvoltarea sa. Investiția în sănătatea neonatală înseamnă investiție în viitorul copiilor”, a declarat aceasta.

Dincolo de cifre, investiții și echipamente medicale, realitatea dintr-o secție de Neonatologie se vede și prin ochii părinților care au trecut prin experiența unei nașteri premature.
Un început de viață măsurat în grame și zile de spital
Loredana Carla Hetea a adus pe lume gemeni înainte de împlinirea a 26 de săptămâni de sarcină. Unul dintre copii cântărea doar 703 grame. Au urmat aproximativ 100 de zile petrecute în spital, timp în care fiecare zi a însemnat o luptă pentru viața celor mici și o încercare pentru părinți.
În cadrul unui eveniment organizat la Cluj-Napoca, mămica a povestit despre teama de a-și pierde copiii și despre primele luni în care maternitatea a arătat cu totul diferit față de ceea ce își imaginase. Spre deosebire de mamele care își pot ține bebelușii în brațe imediat după naștere, ea a fost nevoită să îi privească prin pereții incubatoarelor. Nu îi putea alăpta și nici nu îi putea strânge la piept.
Timpul petrecut împreună era limitat la doar cinci minute la fiecare vizită. Cinci minute pentru care aștepta ore întregi și care, odată ajunsă lângă copiii ei, păreau să treacă într-o clipă.

Astăzi, la șapte ani de la acele zile petrecute în spital, Loredana spune că cei mici au primit îngrijirea de care aveau nevoie: „Copiii mei au fost exact unde trebuie”.
Loredana Carla Hetea a vorbit și despre neputința pe care a simțit-o în acea perioadă, dar și despre rolul esențial al medicilor și asistentelor. Iubirea unei mame nu putea înlocui tratamentul și îngrijirea de specialitate. Avea nevoie să știe că, în momentele în care nu îi putea ține în brațe, copiii ei erau pe mâini bune.
”Nu știam ce o să facem cu copilul după ce ajungem acasă”
Pentru Oana Ilaș, reprezentanta Băncii Transilvania, proiectul dedicat copiilor născuți prematur are și o semnificație profund personală. În 2010, fiica sa, Lisa, a venit pe lume înainte de termen și a petrecut trei săptămâni și jumătate în maternitate. Au fost zile în care bucuria de a deveni mamă s-a amestecat cu teama, cu așteptarea și cu dorința de a ști că micuța este bine, în fiecare clipă.
Oana Ilaș își amintește că începutul a fost mult mai dificil decât și-ar fi imaginat în timpul sarcinii. Atunci a înțeles cât de mult contează fiecare detaliu: medicii bine pregătiți, echipamentele medicale potrivite, tratamentul administrat la timp și sprijinul celor din jur. Dar una dintre cele mai grele încercări a venit în momentul externării, când familia a trebuit să plece acasă fără siguranța pe care o oferea supravegherea permanentă din maternitate.
„Am plecat de aici cu multă teamă și anxietate. Nu știam ce o să facem cu copilul după ce ajungem acasă, pentru că aici avusese parte de cea mai bună îngrijire și simțeam că este pe mâini bune, că în orice moment are parte de supraveghere”, a povestit aceasta.
Abia atunci a descoperit o altă parte a drumului, despre care părinții copiilor prematuri au nevoie să știe că nu trebuie să o parcurgă singuri. După externare, monitorizarea atentă a dezvoltării copilului și accesul la o echipă multidisciplinară de specialiști devin esențiale. Evaluările periodice pot ajuta la identificarea timpurie a eventualelor probleme și la intervenția la momentul potrivit, oferindu-i copilului șanse mai bune la o viață sănătoasă.
Oana Ilaș a vorbit și despre faptul că îngrijirea unui copil prematur începe înainte de naștere, prin supravegherea sarcinii și rolul medicilor obstetricieni, continuă în maternitate și nu se oprește odată cu plecarea acasă. Fiecare etapă contează, iar părinții au nevoie nu doar de medici și aparatură performantă, ci și de încrederea că vor avea sprijin atunci când vor apărea întrebări sau temeri.

Astăzi, Lisa este bine, iar mama sa privește în urmă cu recunoștință către medicii care le-au fost alături. La eveniment, Oana Ilaș a mărturisit că și-ar dori ca tot mai mulți părinți care trec prin experiența unei nașteri premature să ajungă să-și privească micuții cu aceeași bucurie, lăsând în urmă începutul dificil.
„Mi-aș dori ca tot mai mulți părinți de copii prematuri să-și poată privi copiii așa cum îmi privesc eu copilul, cu bucuria de a o vedea sănătoasă, cu începutul acesta mai greu lăsat în urmă, dar, totodată, cu foarte multă recunoștință pentru oameni și pentru șansa începutului”, a spus Oana Ilaș.
430 de grame și cinci luni de spital. Lupta copiilor născuți extrem de prematur
Pentru medicii neonatologi, fiecare copil născut prematur înseamnă un drum care poate dura luni întregi, cu progrese mici, dar extrem de importante. Prof. univ. dr. Gabriela Zaharie, șefa Secției Neonatologie I din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, a vorbit despre complexitatea îngrijirii acestor copii și despre provocările cu care se confruntă echipele medicale.
În secția pe care o coordonează, rata prematurității este semnificativ mai mare decât media națională. Potrivit datelor prezentate de medic, aceasta a fost de 16,5% în 2024 și de 16,2% în 2025, în timp ce media la nivelul României se situează în jurul valorii de 9-10%.
Cele mai dificile cazuri sunt cele ale copiilor născuți înainte de 28 de săptămâni de sarcină, încadrați în categoria prematurității extreme. Unii dintre ei cântăresc mai puțin de un kilogram la naștere și au nevoie de îngrijire medicală complexă, de supraveghere permanentă și de spitalizări care pot dura luni întregi.
Cel mai mic copil îngrijit în secția din Cluj a avut doar 430 de grame la naștere și s-a născut la 22 de săptămâni de sarcină. A petrecut aproximativ cinci luni în spital, într-o perioadă în care fiecare zi a contat pentru șansa sa de a crește și de a se dezvolta.
„Pentru acești copii este o luptă. Spitalizarea nu înseamnă trei zile și am plecat acasă. Înseamnă cinci luni, șapte luni”, a explicat Gabriela Zaharie.
Medicul a atras atenția și asupra numărului tot mai mare de copii care au nevoie de monitorizare după externare. Dacă în 2020 programul de follow-up urmărea aproximativ 300 de copii, numărul acestora s-a dublat până în 2025, iar pentru 2026 estimarea este de peste 700 de copii. Monitorizarea este importantă pentru a urmări evoluția celor mici și pentru a identifica din timp eventualele dificultăți de dezvoltare.
Însă, dincolo de echipamentele medicale și de investițiile în infrastructură, Gabriela Zaharie a subliniat că principala nevoie a sistemului rămâne personalul specializat. Aparatura poate susține actul medical, dar nu poate înlocui experiența și dedicarea medicilor și asistentelor care îngrijesc nou-născuții.
„Aparatele, singure, nu fac nimic. Putem construi 100 de spitale. Dacă nu avem oameni, vor fi niște clădiri goale”, a spus medicul.
Aceasta a explicat că este nevoie de o strategie pe termen lung pentru menținerea calității serviciilor medicale, de pregătirea continuă a personalului și de programe de follow-up susținute de neonatologi, pediatri și medici de familie. În același timp, părinții trebuie să fie parte a acestui proces. În secția din Cluj este derulat și un proiect-pilot de tip „by care”, prin care mamele participă la vizitele medicale și învață cum să contribuie la îngrijirea copiilor, astfel încât să plece acasă mai pregătite și cu mai multă încredere.
La final, Gabriela Zaharie a mulțumit echipei medicale și partenerilor care au contribuit la dotarea secției, amintind că rezultatele nu sunt niciodată munca unui singur om. În spatele fiecărui copil care depășește primele luni dificile se află o întreagă echipă care îi urmărește evoluția, îl îngrijește și îi oferă, zi după zi, o nouă șansă.
De ce este importantă monitorizarea neonatală în România
Potrivit datelor Eurostat pentru anul 2024, aproximativ 1 din 10 copii născuți în România s-a născut prematur, înainte de împlinirea a 37 de săptămâni de sarcină.
Dintre țările pentru care există date comparabile, România se numără printre cele cu cele mai ridicate ponderi ale nașterilor premature, cu o valoare apropiată de cea înregistrată în Bulgaria (9,06%) și peste nivelurile raportate în Ungaria (8,53%), Malta (7,36%) și Austria (6,86%). Cele mai mici valori din setul de date analizat au fost înregistrate în Estonia (5,44%), Lituania (5,49%) și Letonia (5,57%). Comparația include doar țările pentru care acest indicator este disponibil și nu reprezintă o medie la nivelul Uniunii Europene.
Inegalitățile în accesul la servicii medicale reprezintă, de asemenea, o problemă importantă. Potrivit datelor provizorii ale Institutului Național de Statistică pentru anul 2025, rata mortalității infantile la nivel național a fost de 6 decese la 1.000 de născuți vii, comparativ cu 6,2 la 1.000 de născuți vii în mediul rural și 4,8 la 1.000 în mediul urban. Aceste diferențe arată cât de importantă este consolidarea serviciilor de sănătate maternă și infantilă și îmbunătățirea accesului la îngrijire specializată, indiferent de locul în care trăiesc familiile.Nașterea prematură poate fi asociată cu un risc crescut de complicații medicale și dificultăți de dezvoltare.
Pentru copiii născuți prematur sau cu afecțiuni care necesită supraveghere de specialitate, evaluările periodice după externare pot ajuta la identificarea timpurie a dificultăților de dezvoltare și la îndrumarea copiilor către serviciile medicale sau intervențiile adecvate.
Pentru părinții care își văd copilul pentru prima dată prin geamul unui incubator, aceste investiții nu sunt doar cifre sau liste de echipamente. Înseamnă șansa ca medicii să aibă instrumentele necesare, ca un diagnostic să fie pus la timp și ca un copil să fie urmărit și după ce părăsește maternitatea.
Poveștile acestor familii amintesc că începuturile nu sunt întotdeauna ușoare și că uneori drumul către copilărie se măsoară în grame câștigate, zile de spitalizare și mici victorii. Dar fiecare dintre acestea contează.
Foto: News Bucuresti / Salvati Copiii România



