Deputatul neafiliat în Parlamentul EU Luis-Vicențiu Lazarus (NI) a reactionat dupa ce, sâmbăta trecută, la o prezență de 82%, islandezii au fost întrebați dacă merită redeschise negocierile de aderare, înghețate în 2013, spunand nu – cu 52,8% la 47,2%, aproape treisprezece mii de voturi diferență, într-o țară cât un sector din București.
Luis-Vicențiu Lazarus (NI): Reacția a venit în douăzeci și patru de ore și o știm pe de rost: oamenii n-au înțeles, i-a speriat lobby-ul pescarilor, Bruxellesul n-a comunicat bine. Toate spun același lucru, anume că un vot „nu” este o eroare de pedagogie. Că dacă li s-ar fi explicat mai frumos, ar fi votat cum trebuie.
Li s-a explicat perfect. Tocmai de asta au votat așa.
Deputatul neafiliat în Parlamentul EU Luis-Vicențiu Lazarus (NI) a explicat ce li se cerea, de fapt islandezilor:
„Islanda are deja aproape tot ce oferă apartenența: piața unică prin Spațiul Economic European, liberă circulație, Schengen, aliniere la o bună parte din legislația europeană. Ce nu are este un vot în Consiliu. Și ce nu are este obligația de a intra în Politica Comună în domeniul Pescuitului.
Iar Politica Comună nu e o filozofie. E un tabel. Cineva, la câteva mii de kilometri distanță, scrie într-un tabel câte tone ai voie să scoți din apă, din ce specie, în câte zile pe an și în ce luni nu ai voie să ieși deloc din port. Peștele înseamnă 40% din exporturile de mărfuri ale Islandei. Nu e un sector. E țara. Li se cerea să pună țara pe masă și să înceapă o negociere de patru ani, cu asigurarea că se vor găsi „soluții creative” pe parcurs.
Guvernul a promis derogări. Comisia a spus, amabil, că se pot găsi soluții. Garanții nu a dat nimeni, pentru că garanțiile se obțin abia negociind, iar negocierea era exact obiectul votului. Cine îi cere unui pescar să intre într-o discuție de patru ani despre propriile lui ape, pe bază de promisiuni, nu are dreptul să se mire de răspuns.
Noi nu am mai apucat să întrebăm
Islandezii au avut ocazia să pună întrebarea „ce primesc în schimb?” înainte de a semna. Noi nu am avut niciun referendum despre pescuit, despre porci sau despre zahăr. Am aderat în bloc și cu entuziasm, iar ce scria la capitole am aflat pe urmă, pe pielea noastră.”
Răspunderea îi revine exclusiv deputatului care finanțează această activitate politică și de informare. Parlamentul European nu este responsabil pentru nicio eventuală utilizare a informațiilor conținute în prezentul document.
