România intră într-o etapă în care dezvoltarea producției de energie nu mai poate fi separată de dezvoltarea infrastructurii care trebuie să o transporte. Mii de megawați noi din surse regenerabile, noi capacități de stocare, centrale noi, electrificarea tot mai multor sectoare și intensificarea schimburilor cu statele vecine schimbă rapid modul în care funcționează Sistemul Electroenergetic Național.
În centrul acestei transformări se află Rețeaua Electrică de Transport operată de Transelectrica.
Dacă în sistemul electroenergetic traditional, rețeaua avea în principal rolul de a transporta energia produsă de marile centrale către zonele de consum, noul sistem este mult mai complex. Producția se mută, se fragmentează și devine mai variabilă, iar energia trebuie transportată uneori pe distanțe mari între zonele în care este produsă și cele în care este consumată.
În aceste condiții, rețeaua nu mai poate fi privită doar ca infrastructura din spatele producției de energie. Capacitatea ei devine una dintre condițiile care stabilesc cât de repede se poate transforma întregul sistem electroenergetic.
Poți construi centrale, dar energia trebuie să poată ajunge la consumatori
Dezvoltarea accelerată a energiei regenerabile schimbă fundamental fluxurile de electricitate. Parcurile eoliene sunt construite acolo unde există resursă eoliană. Centralele fotovoltaice apar în zone favorabile producției solare. Noile capacități nu se află însă întotdeauna aproape de marile centre de consum. Asta înseamnă că energia trebuie preluată de rețea și transportată către alte regiuni.
Cu cât într-o anumită zonă se concentrează mai multă producție, cu atât devine mai importantă capacitatea infrastructurii prin care acea energie poate părăsi zona. De aceea, dezvoltarea capacităților de producție și dezvoltarea RET trebuie să avanseze împreună.
Situația nu este specifică României. Comisia Europeană avertizează că rețelele europene se confruntă deja cu presiuni generate de numărul tot mai mare de solicitări de racordare, atât din partea producției, cât și a consumului. La nivelul Uniunii Europene, infrastructura trebuie să devină mai digitalizată, mai flexibilă și capabilă să răspundă unui sistem energetic tot mai descentralizat.
Pentru România, această transformare pune Transelectrica într-o poziție esențială: compania trebuie să pregătească infrastructura de transport nu doar pentru necesitățile de astăzi, ci și pentru configurația energetică a următoarelor decenii.
De ce România are nevoie de mai multe „autostrăzi” de 400 kV
Coloana vertebrală a RET este infrastructura de foarte înaltă tensiune, în special rețeaua de 400 kV. Rolul ei poate fi comparat cu cel al autostrăzilor într-o infrastructură rutieră: permite transportul unor volume mari pe distanțe lungi și conectează principalele regiuni ale sistemului. Pe măsură ce harta producției de energie se schimbă, trebuie să se schimbe și aceste „autostrăzi” energetice.
Transelectrica dezvoltă noi axe de 400 kV, modernizează infrastructura existentă și continuă unul dintre proiectele strategice pentru arhitectura RET: închiderea inelului național de 400 kV.
Importanța acestui proces depășește construirea unor linii noi. O rețea mai puternică permite transferul unor cantități mai mari de energie între regiunile țării, oferă rute suplimentare pentru fluxurile de putere și contribuie la funcționarea în siguranță a sistemului atunci când configurația producției sau a consumului se modifică. Într-un sistem cu tot mai multe surse variabile, această capacitate devine critică.
Dobrogea și Moldova arată de ce trebuie dezvoltată rețeaua
Dobrogea este unul dintre cele mai clare exemple. Regiunea concentrează importante capacități de producție și un potențial ridicat pentru dezvoltarea unor noi proiecte energetice. Energia produsă aici trebuie însă transportată către centrele de consum din alte zone ale țării.
Același fenomen începe să fie tot mai relevant și în Moldova. De aceea, dezvoltarea RET include întărirea coridoarelor care permit transportul energiei din aceste regiuni către restul sistemului.
Planificarea Transelectrica prevede, între altele, dezvoltarea și întărirea unor axe precum Isaccea-Tulcea Vest, Cernavodă-Pelicanu, București Sud-Gura Ialomiței, Gutinaș-Brașov și Brașov-Sibiu Sud, precum și dezvoltarea infrastructurii de 400 kV în nordul țării.
Noile axe Gădălin-Suceava și Suceava-Bălți vor întări rețeaua din nord și vor crea în același timp infrastructura necesară consolidării legăturilor energetice cu Republica Moldova. Astfel de proiecte arată de ce tranziția energetică nu se construiește numai prin investiții în producție.
O rețea mai puternică înseamnă și o Românie mai bine conectată cu Europa
Dezvoltarea RET are și o a doua dimensiune majoră: interconectarea. România nu funcționează energetic ca o insulă. Sistemul Electroenergetic Național este sincronizat cu sistemul european, iar prin liniile de interconexiune energia circulă între România și statele vecine. Aceste fluxuri pot avea direcții diferite chiar în aceeași zi. În orele în care producția internă este ridicată și condițiile de piață sunt favorabile, energia poate fi exportată. În alte intervale, România poate importa.
Cu cât producția eoliană și fotovoltaică ocupă o pondere mai mare în sistemele europene, cu atât capacitatea de a transfera energie între țări devine mai importantă.
O după-amiază însorită poate produce surplus de energie într-o regiune a Europei. Câteva ore mai târziu, producția fotovoltaică scade, iar necesarul de energie se modifică. Interconexiunile permit sistemelor naționale să valorifice aceste diferențe.
De aceea, dezvoltarea liniilor transfrontaliere nu înseamnă doar posibilitatea de a importa energie. Înseamnă infrastructură pentru circulația energiei în ambele sensuri și pentru integrarea României într-o piață europeană în care producția și consumul se schimbă permanent.
Rețeaua trebuie construită înainte ca blocajele să apară
Una dintre schimbările importante de perspectivă la nivel european este trecerea de la dezvoltarea rețelei ca reacție la probleme deja existente la investiții care anticipează nevoile viitoare. Comisia Europeană susține explicit această abordare. Planificarea rețelelor trebuie să țină cont de evoluția viitoare a producției și consumului, astfel încât infrastructura să fie disponibilă atunci când noile capacități au nevoie de ea.
O linie electrică de transport sau o stație de 400 kV nu poate fi construită peste noapte. Astfel de investiții presupun planificare, proiectare, autorizare, achiziții și lucrări complexe.
Dacă dezvoltarea rețelei începe abia după apariția unei congestii sau după acumularea unui număr foarte mare de solicitări de racordare, infrastructura riscă să rămână în urma investițiilor din producție.
De aceea, Planul de Dezvoltare a RET 2026-2035 trebuie privit nu doar ca un program de lucrări, ci ca o anticipare a modului în care se va schimba sistemul energetic românesc.
Rețeaua viitorului nu va fi doar mai mare, va fi mai inteligentă
Dezvoltarea infrastructurii fizice reprezintă doar o parte a transformării. Un sistem cu mult mai multă producție regenerabilă, baterii, fluxuri transfrontaliere și schimbări rapide ale producției și consumului are nevoie și de o infrastructură capabilă să vadă și să gestioneze aceste schimbări în timp real. De aceea, dezvoltarea RET înseamnă și digitalizare.
Transelectrica introduce sisteme moderne de monitorizare, comandă, control, protecție și automatizare, iar noua generație de proiecte merge mai departe către Digital Twin, monitorizarea online a liniilor și tehnologii care permit un control mai performant al fluxurilor de putere.
Prin proiectele finanțate prin fonduri europene, compania urmărește explicit creșterea flexibilității, eliminarea unor blocaje din rețeaua electrică și accelerarea integrării unor capacități suplimentare de producție regenerabilă.
Rețeaua viitorului va combina infrastructura fizică de foarte înaltă tensiune cu o infrastructură digitală capabilă să ofere operatorului informații și instrumente de control din ce în ce mai performante.
Transportatorul devine unul dintre actorii-cheie ai tranziției energetice
Toate aceste schimbări modifică inclusiv modul în care trebuie privit rolul Transelectrica. Compania nu este doar administratorul liniilor și stațiilor electrice prin care circulă energia.
În calitate de operator de transport și de sistem, Transelectrica se află în centrul infrastructurii care trebuie să facă posibilă transformarea sistemului energetic. Să integreze noile capacități de producție, să permită transportul energiei între regiuni, să susțină schimburile cu sistemele vecine și, în același timp, să asigure funcționarea sigură a SEN.
Cu cât sistemul devine mai complex, cu atât rolul rețelei crește. Dacă producția regenerabilă se dezvoltă, rețeaua trebuie să o poată prelua. Dacă apar noi capacități de stocare, infrastructura și operarea sistemului trebuie să permită valorificarea flexibilității acestora.
Dacă România vrea schimburi mai mari de energie cu statele vecine, nu sunt suficiente doar liniile de interconexiune: trebuie întărită și infrastructura internă care transportă energia către și dinspre granițe.
Iar dacă electrificarea economiei crește consumul în anumite regiuni, RET trebuie să poată răspunde noilor fluxuri.
Marea provocare a următorului deceniu: rețeaua să țină pasul cu energia
Europa a ajuns deja în punctul în care dezvoltarea rețelelor este tratată drept una dintre condițiile esențiale ale tranziției energetice. Comisia Europeană estimează necesități de investiții de aproximativ 730 de miliarde de euro în rețelele de distribuție și 477 de miliarde de euro în rețelele de transport până în 2040.
Planul de Dezvoltare a RET 2026-2035 răspunde acestei transformări prin noi linii de 400 kV, stații și transformatoare, modernizarea infrastructurii existente, dezvoltarea interconexiunilor și accelerarea digitalizării.
Cele peste 12 miliarde de lei prevăzute pentru dezvoltarea RET în următorul deceniu trebuie privite din această perspectivă: nu doar ca investiții în infrastructura Transelectrica, ci ca investiții în capacitatea întregului sistem energetic de a evolua.
Sursa: directmedia.ro
