Preţurile biletelor pentru mijloacele de transport în comun au crescut semnificativ în 14 capitale europene în ultimii trei ani, conform unui nou raport realizat de Greenpeace Europa Centrală şi de Est, care a analizat disponibilitatea şi accesibilitatea financiară a abonamentelor lunare şi anuale de transport public în ţările UE, Marea Britanie, Elveţia şi Norvegia, precum şi în capitalele acestor state.
Analiza arată că cele mai scumpe zece capitale europene în ceea ce priveşte transportul public sunt: Londra (162 euro pe lună), Amsterdam (107 euro), Paris (77 euro), Stockholm (64 euro), Nicosia (60 euro), Berlin (58 euro), Copenhaga (57 euro), Dublin (57 euro), Helsinki (49 euro) şi Zagreb (45 euro). Bucureştiul este cu două locuri sub Zagreb cu 37,50 euro pe lună.
Cea mai mare creştere procentuală a tarifelor pentru abonamentele pe termen lung din 2023 încoace a fost înregistrată în Nicosia (67%), Amsterdam (55%), Madrid (50%), Bratislava (32%), Berlin (29%) şi Viena (26%), în timp ce costurile pentru pasageri au crescut semnificativ şi în Copenhaga (18%), Bucureşti (17%), Vilnius (10%), Bruxelles (10%), Londra (10%), Stockholm (9%), Paris (8%) şi Helsinki (5%).
În plus, şapte dintre cele 30 de ţări europene analizate au majorat cota TVA aplicată transportului public începând cu anul 2023: Slovacia, Estonia, Finlanda, Cehia, Lituania, România şi Elveţia. Nicio ţară nu a redus cota TVA pentru transportul public.
Greenpeace a analizat, de asemenea, accesibilitatea şi disponibilitatea abonamentelor naţionale universale de transport public, care permit pasagerilor să utilizeze toate trenurile şi mijloacele de transport public la un preţ fix şi accesibil.
Doar opt dintre cele 30 de ţări europene oferă transport public gratuit sau abonamente universale pe termen lung la preţuri accesibile; Luxemburg, Malta şi Slovenia înregistrează cele mai bune rezultate, în timp ce Finlanda, Grecia şi Norvegia au cele mai slabe performanţe în ceea ce priveşte accesibilitatea şi disponibilitatea abonamentelor naţionale de transport.
România ocupă locul 15 din cele 30 de ţări analizate în ceea ce priveşte disponibilitatea, accesibilitatea financiară şi caracterul incluziv al abonamentelor pe termen lung pentru transportul public, precum şi cotele TVA aplicate transportului public intern.
Potrivit Greenpeace, în România nu există un sistem unificat de ticketing. Operatorul naţional feroviar, CFR Călători, oferă abonamente de reţea valabile 6 luni sau un an, care permit călătorii nelimitate pe orice rută şi distanţă, deşi se percepe o taxă de rezervare pentru călătoriile care necesită loc rezervat. Totuşi, acest bilet nu este accesibil oricui. Astfel, România a primit 20 de puncte pentru disponibilitate, dar niciun punct pentru accesibilitatea preţului. De asemenea, CFR Călători oferă o gamă largă de reduceri sociale. În clasament, s-au acordat 2,5 puncte pentru gratuitatea călătoriilor destinată persoanelor cu dizabilităţi eligibile şi însoţitorilor acestora, şi un punct pentru gratuitatea călătoriilor pentru toţi elevii din învăţământul preuniversitar pe parcursul întregului an calendaristic. Cota TVA de 21% este prea ridicată pentru a obţine puncte în clasament, fiind majorată cu 2 puncte procentuale în 2025.
În ceea ce priveşte Bucureştiul, capitala României a obţinut 79 din 100 de puncte în clasamentul oraşelor, ocupând locul 16. Preţul unui abonament anual care acoperă transportul de suprafaţă (autobuze, tramvaie şi troleibuze) şi metroul este cu 17,5% mai mare decât în 2023 şi este relativ ridicat, având în vedere nivelul scăzut al preţurilor din România: 1.410 lei (269 euro), echivalentul a 1,25 euro pe zi după ajustarea în funcţie de nivelul preţurilor. Un abonament anual pentru transportul de suprafaţă costă 700 lei, adică aproximativ jumătate din acest preţ. Beneficiază de gratuitate: pensionarii cu domiciliul în Bucureşti şi persoanele care însoţesc pensionari eligibili, elevii care frecventează şcoli acreditate din Bucureşti sau Ilfov, persoanele cu dizabilităţi eligibile şi alte categorii, precum foştii deţinuţi politici şi persoanele persecutate din motive etnice.
În context, Greenpeace solicită guvernelor naţionale şi locale să introducă „bilete climatice” accesibile pentru transportul public, ca soluţie pentru reducerea costurilor gospodăriilor, combaterea emisiilor în creştere generate de transportul rutier şi aerian dependent de petrol şi diminuarea dependenţei UE de combustibilii fosili, vulnerabili la şocuri de preţ şi la perturbări ale lanţurilor globale de aprovizionare.
„Într-o perioadă în care gospodăriile se confruntă cu creşterea costului vieţii, iar Europa suferă din cauza căldurii şi a secetei record, este inacceptabil ca transportul public să rămână inaccesibil pentru atât de mulţi oameni. Transportul rutier şi cel aerian sunt principalii factori care determină consumul de petrol în Europa; cu toate acestea, guvernele continuă să facă trenurile ecologice mai puţin accesibile ca preţ decât ar trebui să fie… Introducerea unor abonamente de transport public la preţuri accesibile, favorabile climei, este una dintre cele mai rapide modalităţi de a reduce emisiile şi dependenţa de combustibilii fosili, sprijinind totodată viaţa de zi cu zi a cetăţenilor”, a declarat Herwig Schuster, expert în transporturi la Greenpeace CEE.
